Iliescu si un week-end

    O iesire la iarba verde cu prietenii. Prieteni intoxicati cu plumb sau tratati de durere de cap cu calibrul 7.65 in decembrie ’89. In ce lume mica ne miscam intr-o perioada in care totusi am trait in doua regimuri. Pana la urma poate traducem si noi odata aceasta trecere de la un dictator, la cateva mii pe care i-am ales, in mod democratic, manifestandu-ne dreptul de a alege cine sa ne haituiasca pe urmatorii 4 ani.

Revenind la Iliescu, comparand cu prezentul post-decembrist, nu putem observa decat nemurirea zambetului  aducator de procente in randul electoratului si de sinucideri misterioase in randurile colegilor de partid. Apoi ar urma si acea pozitionare in randul doi, doar privirea evoluand de la (de) baza la acid. Poate si in poza cu Leana si ciocanul (aruncarea lui la stema fixa) descoperim secretul privirii spre viitor din afisele electorale ce il vor aduce pe locul colegiilor (pana la faza cu impuscatul). De, daca ei au pierdut la cerculete… Acolo s-a decis totul…