Creditul nostru, cel de toate zilele

A fi un roman normal, din tagma celor multi inseamna ca in aceasta perioada ti se umple cutia postala de extrase de la banci. Este minunata perioada a lunii cand trebuie sa cotizezi pentru anumite chestii care te mai tin in randul lumii : televizorul, masina de spala, mobilul, cardul ce ai facut greseala sa il iei cu tine in excursia de sarbatori si daca ai o usoara inconstienta implementata chiar si masina parcata (daca mai e prin parcare si nu deja o poti lua la juma de pret de la ciorditori). Este perioada in care e bine sa nu saluti vecinii care se afla in explorarea cutii postale ci doar sa dai din cap fara urma de zambet afisat, in sens de intelegere si compasiune.

Bancile in Romania se aliniaza cu mandrie la definitia comertului post-decembrist : sa scoatem cat mai mult pe cat mai putine servicii oferite. La o dobanda de top in Europa serviciile bancare la noi arata bine numai in reclame. Servicii intre niste mari ghilimele….

Nu stiu de au psihologi pe acolo, dar la gandul ca lucrezi cu niste oameni la care termenul de a trai este egal cu cel de supravietuire iar termenul timp se indreapta vertiginos spre azi pe maine, ar trebui sa dea adanc de gandit mai ales in educarea acelor operatori de la ghisee sau de la informatii telefonice.

Am in tinta doua institutii bancare la care am si eu de dat inapoi ceea ce sa zicem ca mi-a fost de folos financiar in niscai gauri negre ale vietii.